|
|
Scris de Echipa Hands On Education, decembrie 27th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
 Timpul, resursa vitala in procesul de crestere si formare, merita sa fie alocat si utilizat la maxim de parinti. Mamicile stiu din experienta cat de important este sa petreci mai mult timp cu copiii si ce dinamism implica adaptarea propriului program la nevoile celor mici si organizarea eficienta a planurilor comune in cuplu si familie.
Un bun management al timpului liber ar trebui sa presupuna atat organizarea placuta si fireasca a multora dintre activitatile cu care cei mici s-au familiarizat deja la gradinita sau scoala, implicarea parentala si sprijinirea copiilor in a invata si perfectiona noi abilitati, cat si suport cognitiv si material. Timpul liber poate fi un aliat de nadejde si maniera in care alegem sa facem lucruri impreuna ar trebui sa fie guvernata de principiile parteneriatului, colaborarii si entuziasmului, multa rabdare, grija si intelegere.
Timp cantitativ vs. timp calitativ
Rutina cotidiana limiteaza in mare masura perioada petrecuta impreuna cu copiii si timpul cantitativ oferit prin acompanierea lor poate fi interupt de diferite activitati. Specialistii in parenting si psihologia educatiei recomanda sa oferim cat mai mult timp de calitate in care copiii sa se bucure exclusiv de atentia parintilor. Fii un bun manager si asigura-te ca-i oferi zilnic momente speciale in care care esti acolo doar pentru el.
Idei de petrecere si organizare a timpului liber
Atelierul de creatie home-made
In week-end sau cand vremea este mai putin prietenoasa, putem organiza propriul atelier de creatie si expresie acasa. Optiunile in alegerea materialelor de lucru sunt variate, de la cele neconventionale dar usor de gasit (frunze, pietricele, scoici, bucati textile, decupaje din reviste) sau kit-uri cumparate de tip Roata olarului sau arta/mestesug. Cu siguranta micii artisti vor fi incantati daca lucrarile vor fi expuse o perioada intr-un spatiu special destinat.
Calendarul timpului liber
Intr-o familie armonioasa fiecare membru are rolul de a contribui cu idei privind modalitatile de petrecere a timpului liber, inclusiv cei mici. Pentru o mai buna vizualizare a sugestiilor puteti crea un panou de afisaj sau tabel, care va fi amplasat in camera in care se reuneste familia mai des, intr-un loc in care si copiii sa poata completa prin bifare sau atasarea unei imagini sugestive pentru activitatea respectiva.
Intr-o maniera haiosa si vesela parintii ii pot orienta pe cei mici spre activitatile de tipul “ unde mergem” (teatru, film, plimbari in parc, cercuri de dans, limbi straine), iar copiii se vor simti implicati, conectati, atenti, si motivati sa participe la procesul de organizare al timpului liber.
Ca si parinte, e important sa stimulezi potentialul copiilor si sa creezi contextul in care cei mici sa poata descaraca energia, explora, admira, socializa, invata si dezvolta.
Scris de Echipa Hands On Education, noiembrie 25th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
 Jocul copiilor este una dintre cele mai frumoase imagini la care privim si cu care ne mandrim ca parinti. Invatam o data cu cei mici cat de relaxant este sa antrenam si sa moderam activitatile ludice ale prichindeilor, urmarim cu satisfactie progresele realizate parca de la o zi la alta si bucuria cu care descopera noi jucarii si jocuri. Pentru ca jocul este o forma de comunicare, modalitate de expresie, mod de experimentare, dar si de simbolizare a trairilor interioare, ar trebui sa ocupe 90% din timpul celor mici.
Rolul parintelui … ludic
Timpul, cel mai pretios dar oferit de parinte copilului! Participand activ la joaca celor mici, fiind atenti la nevoile si interesele lor, le dam incredere si ii ajutam sa comunice mai usor sentimentele.
Ne jucam … si educam! Incurajam comportamentele pozitive, educam preferinta copilului pentru jocurile active care stimuleaza inteligenta, creativitatea, dezvoltarea motrica si aptitudinala. Jocurile de grup ale fratilor, de exemplu, ofera ocazia pentru a invata regulile fair-play-ului, atitudinea fata de pierdere/ castig, jocul de rol si regulile jocului.
 Alege jucariile potrivite varstei copilului tau! Stivele de jucarii din camera sunt interesante, dar este mai putin relevant cantitatea. Important este sa alegi jucarii variate, adaptate varstei. In primul an de viata, sunt recomandate jucariile de stimulare senzoriala, din material plastic, muzicale, mingii, bile, jucarii pentru baie. La 2 – 3 ani, etapa explorarilor, copilul este dornic sa actioneze asupra mediului, sa-l cerceteze; este o etapa a curiozitatii, prin joc copilul invatand utilitatea lucrurilor, dar si comportamentele sociale. Jucariile potrivite acestei varste sunt cele functionale (masinute si unelte, preferabil din lemn), jucarii plusate sau animale, papusi, mingii, bile, baloane, puzzle, material destinate modelajului si picturii, jucarii de constructie, carti, muzica si DVD-uri cu programe educative si distractive. Varsta prescolara imbina interesul intre a ”a face” si “a imagina”, este varsta jocurilor de rol, a jocurilor simbolice, a jocurilor de creatie si a celor colective. Varsta scolara adduce interesul pentru jocuri de strategie, imaginative, jocurile de carti, jocuri video, hobby-uri, arte.
Fii creativ si construieste impreuna cu copilul tau jucarii personalizate sau confectioneaza-I costumele personajelor preferate din poveste! O tehnica creativa utilizata si in aria comunicarii si managementului – Cutia cu Idei – poate fi aplicata cu succes in propriul camin. Lucreaza o astfel de cutie care va adaposti biletele pe care vei scrie, impreuna cu copilul tau, idei de jocuri, tipuri de jucarii dorite, alte idei de petrecere a timpului liber (teatru, film, drumetii, idei de petreceri). Antreneaza toti membrii familiei sa participe!
Fii atent la ce-si doreste! Fiecare copil este unic si are propria personalitate si preferinte. Propune-i, ca parinte, o gama larga de activitati din care sa aleaga ce i se potriveste. Daca copilului tau nu-i place sa danseze, nu insista, iti va arata daca-I oferi ocazia, ca este pasionat de sah sau ca exceleaza la patina …
 Parintele eficient, un parinte informat! Sa previi e mai usor decat sa tratezi. Citeste site-uri de specialitate, carti sau participa la evenimentele organizate pentru parinti si copii: workshop-uri de parenting, ateliere creative, grupuri de dezvoltare personala pentru copii.
Lumea copilariei este o lume magica si modul in care copiii se dezvolta in aceasta perioada poate influenta evolutia lor ca adulti.
Scris de Echipa Hands On Education, noiembrie 8th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
 Ca parinti, cautam sa intelegem nevoile celor mici si sa alegem cele mai bune solutii care sa functioneze si sa ne multumeasca in efortul de a fi cat mai buni pentru copiii nostri.
Negativismul copiilor – provocare pentru parinti
O data cu depasirea varstei de 1 an, copiii devin mai independenti, exploreaza mai mult mediul inconjurator, testeaza reactiile celor din jur, invata sa relationeze, se adapteaza permanent la solicitari. Este o perioada in care incepe procesul de cucerire a propriei identitati si de afirmare a competententelor in indeplinirea propriilor nevoi.
In jurul varstei de 2- 3 ani, copiii pot deveni mai irascibili si predispusi a intra in opozitie cu adultii, pot refuza gestual sau verbal implicarea chiar si in activitati care inainte le placeau. Pot fi incapatanati, le este dificil sa se hotarasca sau se razgandesc repede, se pot infuria cand activitatea le este intrerupta sau cand parintii le interzic diferite actiuni. Desigur, este o alta provocare a meseriei de parinte care poate fi depasita mai usor daca intelegem ca aceasta etapa este fireasca si normala in evolutia unui copil care prin natura varstei poate fi prieten cu acel “NU’ epuizant pentru parinti.
Cum gestionam reactiile de tip negativist
 Astepti cu calm pana se linisteste si te poate asculta. De multe ori, sa ne purtam “ca si cum totul este OK” ajuta mai mult decat confruntarea inutila cu un copil de 2 ani jumate.
Distragerea atentiei si implicarea intr-o activitate placuta pot face minuni si este o tehnica ce poate fi aplicata oricand: la masa, in supermarket, in parc, in vizita.
De multe ori, copiii spun NU pentru a testa limitele impuse. Copiii invata prin incercare – eroare si este important sa le oferim mediul, securizant desigur, in care sa actioneze si sa experimenteze.
Oferim alternative! Te imbraci cu hainuta verde sau cu paltonul albastru? Mergem in parc sau la teatru? Mancam supa sau vrei spaghete? Etc.
Respecta si tu aceleasi reguli pe care incerci sa le impui si te astepti sa le accepte. Copiii sunt conectati la parintii lor si invata prin imitatie, au calitatea de a detecta orice abatere a celorlati de la reguli si se simt incurajati atunci cand sunt tratati de adulti ca si egali. Explica-i de ce il rogi sa te lase sa faci anumite lucruri fara sa te intrerupa la cateva secunde; invata-l sa respecte timpul si persoanele din jur.
Nu interveniti prea mult … sigur, este neplacut sa planga si sa arunce jucariile intr-un magazine sau sa nu mai vrea sa plece de la locul de joaca, dar fiecare copil are ritmullui de a schimba o activitate cu altasi e benefic sa acordam un timp de pregatire inaintea mesei, parasirii locului de joaca, pregatirii pentru baie, strangerii jucariilor.
Refuza mancarea! Incurajati copilul sa se hraneasca singur sau oferiti o perioada alte preparate. Copiii mici isi schimba des preferintele si in cele mai multe cazuri oferirea sortimentelor diferite de mancare, schimbarea veselei sau incurajarea de a manca singuri schimba comportamentul nedorit.
Toata echipa trebuie sa respecte aceleasi reguli! Copiii au nevoie de stabilitate si este indicat ca toti membrii familiei, partenerul, bunicii, bona sau prietena care se ocupa de copil sa adere si sa respecte, pe cat posibil, rutina cu care este obisnuit copilul.
Auto-educare in transmiterea mesajelor pozitive. O data cu copiii cresc si parintii si niciodata nu e tarziu sa invete sa transmita mesaje pozitive. Expresii uzuale, precum “nu este bine”, “nu ai facut ce ti-am zis”, “esti obraznic”, “esti rau” ar putea fi inlocuite cu “imi place cand esti atent” , “ma bucur cand ma asculti”, “mi-a placut cum ti-ai strans jucariile” sau “mi-a placut ca te-ai linistit si ai fost cuminte in vizita la Andrei”.
Rolul de parinte te invata in primul rand ca trebuie sa ai rabdare, sa-ti asculti instinctul, sa faci totul cu multa iubire si sa acorzi timp.
Scris de Echipa Hands On Education, octombrie 26th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
 Cresterea copiilor si pregatirea lor pentru scoala dar mai ales pentru viata reprezinta o adevarata provocare pentru parinti, care devin pentru copiii lor formatori, lideri, mediatori, camarazi, si desigur, “cresc“ o data cu ei. Cei 7 ani de acasa ar trebui sa reprezinte perioada, locul si contexul in care se achizitioneaza informatii, se insusesc deprinderi uzuale, dar se sadesc si valorile, se formeaza atitudinea pozitiva si sanatoasa, se invata comunicarea sentimentelor si exersarea abilitatilor.
Perioada 1- 3 ani
Potrivit studiilor de psihologie a copilului si parenting, pana la varsta de 3 ani, copilul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. Incepand cu varsta de un an, copilul isi consolideaza mersul si isi dezvolta in ansamblu motricitatea. Prin incurajarea copilului de a face cat mai multe miscari se formeaza increderea in sine, curajul si armonia personala. Din punct de vedere afectiv, in aceasta perioada copilul rezoneaza foarte mult cu dispozitia parintilor si este foarte atasat de mama sau de persoana in compania careia petrece cea mai mare parte a timpului. De asemenea, este momentul in care poate incerca diverse trairi de teama si anxietate in fata situatiilor si persoanelor necunoscute sau teama de abandon. Rabdarea, atentia si grija pentru nevoile specifice varstei il pot ajuta sa exploreze lumea cu curaj si incredere iar explicatiile pe care i le oferim si modul in care ii cultivam emotiilor pozitive ne ajuta sa-i formam o atitudine cooperanta.
Perioada prescolara 3 – 6/7 ani
Odata cu adaptarea la mediul educational oferit de gradinita, in jurul varstei de 3 – 4 ani se pot invata comportamentele implicate in formarea autonomiei personale care au un rol deosebit in formarea imaginii de sine, mai ales ca la varsta de 5 – 6 ani aceasta este creata aproape in exclusivitate de ceilalti. Copiii invata mai usor de la alti copii sau fratii mai mari si, prin imitatie, de la modele lor, parintii.
Copiii cresc armonios intr-un mediu prietenos, in care regulile sunt flexibile, negociabile si partenerii jocului se respecta! Acorda timp copilului tau, invata-l prin joc manierele si cum sa se raporteze la ceilalti. Jocul, este principala activitate, prin care se relaxeaza, devine creativ, asimiland in acelasi timp informatii.
Limbajul se invata, dar comunicarea se exerseaza! Incurajeaza-l sa povesteasa si sa descrie ce-i face placere si ce il intereseaza, ce jocuri prefera cu amicii de joaca, de ce-i plac anumite personaje din povesti sau, pur si simplu, cum si-a petrecut ziua la gradinita.
Cei mici simt nevoia sa stie ca sunt iubiti si ca apartin familiei! Implica-i in treburile casnice si responsabilizeza-i! Astfel, vor fi entuziasmati ca sunt tratati ca si ceilalti si devin increzatori in propriile forte. Sa-si stranga jucariile sau sa ajute la bucatarie, sa hraneasca pestisorii sau catelul, sunt actiuni prin care se simt valorizati.
Greselile sunt lectii din care se invata! A spart farfuria, a patat covorul sau a umblat la aragaz in absenta ta. Preferabil este sa-l inveti consecintele in locul sanctionarii sau aplicarii pedepselor. Rolul parintelui este de a oferi oportunitati din care cel mic sa invete ce este bine si sa-i suscite interesul catre activitati in care sa exerseze comportamentele pozitive.
Povesteste copiilor ce se intampla atunci cand apar schimbari nedorite in viata lor! Familia este un organism viu, cu particulatitati specifice si mereu in schimbare, al carei echilibru poate fi influentat de o multitudine de factori: bugetul familiei, serviciul parintilor si responsbilitatile acestora, starea de sanatate deosebita a unuia dintre membrii, divortul. Copiii au marea capacitate de a rezona afectiv cu parintii si de multe ori cred ca schimbarile apar din vina lor. O atitudine responsabila este de a le explica, pe intelesul lor cauzele schimbarilor la care trebuie sa se adapteze.
Copiii au nevoi de stabilitate! Fii perseverent dar constant in ce transmiti, ofera-i iubire si amintestete-ti ca fiecare copil este unic si are propria lui evolutie, propriul drum in viata.
Scris de Echipa Hands On Education, octombrie 23rd, 2011
Sandplay-ul este o tehnica terapeutica, folosit cu success atat in terapia copiilor si adolescentilor dar si a adultilor.
Procesul jocului cu nisip permite persoanei care lucreaza cu aceasta tehnica sa fie deplin el/ea insusi / insasi. Prin jocul cu nisip, care include o relatie de acceptare si grija, copiii si familiile isi pot exprima personalitatile in totalitate.
Copilul sau familia in criza emotionala sunt adesea incapabili sa-si exprime durerea in cuvinte, dar o pot face printr-un mediu de proiectie, nisipul. Sandplay-ul creeaza o atmosfera neamenintatoare care incurajeaza proiectia aspectelor emotionale si relatiile interpersonale prin intermediul figurinelor. E mai usor pentru copiii traumatizati sa vorbeasca prin una din miniaturile din sandplay decat sa-si verbalizeze durerea. De exemplu copilul poate utiliza o miniatura de pradator pentru a reprezenta un personaj abuziv.
Sandplay-ul este eficient in depasirea rezistentelor persoanei care se adreseaza psihologului. Copiii in general nu stiu sa se refere la ei, iar membrii familiei nu sunt deloc entuziasmati de intrarea in terapie, iar jocul cu nisip poate captiva involuntar membrul din familie cu reticente. Mai ales in cazul membrilor de familie, sandplay-ul este un mijloc de comunicare care indeparteaza de la teama de conflict verbal.
Individul si familiile in criza se simt frustrati si le este teama de pierderea controlului (psihologic, emotional, chiar si fiziologic) si de lipsa de putere, iar sandplay-ul creeaza un loc unde copilul si familia pot experimenta, pot trai controlul. Criza si trauma duc, ca prima urmare, la pierderea controlului de catre pacienti de toate varstele care au deprinderi, posibilitati, indemanari verbale scazute, care traiesc intarzieri sau deficite verbale, persoane cu dificultati sociale sau relationale, cu probleme fiziologice etc.
Procesul autodirectionat din jocul cu nisip creeaza un loc in care controlul ii este restituit pacientului. Pacientului care are nevoie sa-si formeze si extinda autocontrolul, jocul cu nisip ii fixeaza granite si ii da posibilitatea aparitiei capacitatii de control. Pentru pacientul care incearca sa evite responsabilitatea, procesul din jocul cu nisip ii plaseaza responsabilitatea si controlul asupra situatiei.
Autor: Irina Cepreanu
Psihoterapeut cu drept de libera practica
Mobil: 0723 880 715
Scris de Echipa Hands On Education, octombrie 21st, 2011
Personajele unei povesti inventate dramatizate sau desenate sunt investite cu semnificatii, emotii, sentimente si ganduri pe care copilul le traieste in legatura cu evenimentele vietii sale. Problemele ascunse, neconstientizate, reprimate sau negate sunt exprimate intr-o maniera simbolica – in creatiile artistice ale copilului.
Mijloace de expresie
Desenul
Desenul liber sau tematic constituie o cale de evaluare a personalitatii in formare a copiilor si adolescentilor, a problemelor lor emotionale, a relatiilor cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate, a capaciatatilor dar si a dificultatilor de a se adapta la mediul social.
Modelajul
Materialele care pot fi modelate sunt diverse: plastilina, coca, lutul, nisipul ud. Modelajul ofera experiente kinestezice si tactile si stimuleaza creativitatea copiilor in realizarea diferitele constructii proprii, si astfel, copiii si adolescentii au acces la propriile trairi, emotii, experiente trecute si prezente. Psihologul ii poate ajuta sa le exploreze si sa gaseasca modalitati de optimizare, de dezvoltare si de evolutie.
Miscarea si dansul
Ofera posibilitatea deblocarii corporale, copilul dobandind astfel flexibilitate in miscari si devenind mai relaxat, iar impulsurile, conflictele, sentimentele pot fi exprimate astfel prin diferite forme de miscare si dans.
Jocurile de rol, dramaterapia, teatrul
Copiii si adolescentii sunt foarte obisnuiti sa joace roluri, sa inventeze povesti sau sa interpreteze personaje. Scenariul metaforic ajuta la developarea unor conflicte interioare, oferind posibilitatea unei transformari spontane, deblocarea resurselor si depasirea dificultatilor. Invingerea timiditatii si capatarea unei reale asertivitati precum si o buna relationare cu cei de varsta lui se pot realiza prin dramaterapie.
Modul in care ei fac toate aceste lucruri ne ajuta sa ii intelegem mai bine si sa gasim cai de accces mai usoare spre propriile lor dificultati de adaptare, relationare, si chiar spre conflictele inconstiente.
Autor: Irina Cepreanu
Psihoterapeut cu drept de libera practica
Mobil: 0723 880 715
Scris de Echipa Hands On Education, august 30th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
Forma de exprimare a emotiilor, lucrare de arta sau activitate ludica, desenul este expresia unei intregi lumi interioare care prinde viata pe hartie prin forma si culoare.
Desenul este o sursa de distractie, dar totodata si un bun prilej de eliberare a tensiunilor interioare, ajuta la dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice si coordonarea armonioasa a miscarilor, stimuleaza imaginatia creatore si contureaza propriile dorinte si vise. Prin desen copilul comunica cu cei din jur, ne vorbeste despre cum vede lumea si despre nevoile lui. Desenul unui copil care se simte bine in familia lui, care este acceptat si incurajat, va fi un desen vesel, in care pot aparea toate persoanele semnificative, chipuri vesele, culori optimiste, peisaje mirifice.
In interpretarea desenelor, toate elementele sunt importante pentru ca ne dezvaluie personalitatea autorului.
Preferinta pentru instrumentul ales – acuarelele clasice si pensulele sau acuarele care pot fi intinse cu mana, creioanele colorate, carioca, culori tempera, creta colorata, creioane cerate – ne dezvaluie relationarea cu mediul exterior.
 Un copil care alege sa intinda culorile cu degetele si sa amprenteze pagina este un copil care relationeaza fericit cu materialul de lucru; il intinde entuziasmat pe intreaga foaie, este deschis, sociabil, dornic sa primeasca si sa ofere. Cei care aleg acuarelele, pensula si apa pot fi copii care relationeaza facil, pentru care apa este o evocare placuta a mediul intra-uterin. Pot exista si cazuri in care apa reprezinta pentru copil situatie anxiogena (care provoaca anxietate); in aceste cazuri se recomanda atitudinea suportiva a parintilor pentru depasirea traumei.
Modul in care un copil alege sa folosesca materialul de expresie (instrumentul de desenat, asezarea in pagina, semnele grafice, culorile folosite, simboluri utilizate) ne dezvaluie temperamentul si caracterul lui: un optimist poate va folosi intreg tubul pentru a picta din abundenta, o persoana sensibila si timida va trasa semne abia percetibile, un copil vesel si sociabil va folosi intreaga plansa pentru a desena.
Culori si simboluri des intalnite
Rosu simbolizeaza vitalitatea, puterea, ne comunica intensitatea emotiilor, este culoarea pasiunii, poate indica uneori agresivitatea. Preferinta copilului pentru aceasta culoare ne vorbeste despre un caracter deschis si vesel, sociabilitate dar si despre nevoia de a fi observat, admirat. Culorile calde indica energia, libertatea, entuziasmul. Soarele, cel mai des colorat in galben sau portocaliu rerezinta tatal, autoritatea. Culorile vesele cum sunt roz si turcoaz ne dezvaluie dschiderea, dar ne pot semnala si sensilitatea.
 Verdele este culoarea echilibrului si a relaxarii. Alegerea acestei culori poate arata cautarea starii de liniste, se poate regasi mai des in desenele copiilor sensibili si emotivi. Culoarea cerului si oceanului, albastru, este o culoare antistres care desemneaza seninatatea, autocontrolul, intelegerea. Folosirea excesiva a acestei culori poate indica din punct de vedere comportamental un puternic autocontrol asupra emotiilor.
Mov – culoarea melancoliei, spiritualitatii si intuitiei. Prea multa culoare mov in desene simbolizeaza cerintele crescute din partea parintilor si teama de esec. Desenele in care se folosesc culori inchise, cenusii ne pot vorbi despre tristetea copilului. Culoarea pamantului, maro, este culoarea prudentei si a seriozitatatii. Preferinta in desene pentru aceasta culoare poate indica un grad scazut de spontaneitate si un conformism mai putin potrivit varstei copilariei. Preferinta pentru negru poate semnala tensiuni si anxietate.
Soarele, un simbol indragit in desenele copiilor este asociat cu figura masculina. Pozitionarea in pagina (stanga, dreapta) si forma, ne vorbesc despre relatia cu tatal sau autoritatea. Luna, un simbol mai rar intalnit, este asociata cu intunericul si poate dezvlalui un caracter sensibil. Apa, amenintare sau relaxare, ne indica starea de bine sau disconfortul copilului, muntii indica atasamentul fata de mama. Curcubeul, cerul, stolurile de pasari, pamantul, animalele, monstrii sunt simboluri universale care dezvaluie, de asemenea, sentimente, emotii, relatii.
Incurajeaza-l sa deseneze!
Desenul este mai mult decat o activitate ludica: este un important mijloc prin care copiii comunica cu cei din jur. Poti participa impreuna cu copilul tau la desen, ii poti amenaja in camera un loc special pentru activitati creative sau ii poti lipi pe un anumit perete planse albe pe care le poate colora oricand doreste.
Implica-te in jocul micului artist: utileaza camera cu materialele necesare, creeaza costumatia ceruta (basca, halat, etc), intreba-l “ce ai desenat acolo?…”.
Lecturi utile parintilor:
Evi Crotti, “Desenele copilului tau – Interpretari psihologice”, Editura Litera, 2010
Scris de Echipa Hands On Education, august 9th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
 Mult timp, specialistii din lumea medicala si psiho-pedagogica, au considerat ca bebelusii sunt fiinte unice ce apar pe lume ca indivizi si devin persoane ulterior, prin procesul de educatie si apartenta la un mediu cultural si social. Stiinte relativ nou aparute, precum maternologia si haptonomia demonstreaza ca bebelusul este o persoana. El participa activ la nasterea lui, lupta sa se adapteze la noul mediu, comunica cu cei din jur si isi foloseste toate resursele pentru a creste si a se dezvolta.
Sarcina – poveste senzoriala
Cele 40 de saptamani de sarcina ajuta fatul sa se pregateasca pentru viata extra-uterina, studiile si cercetarile de specialitate vorbind despre capacitatile lui senzoriale din aceasta etapa: mirosul si gustul se formeaza incepand din a 9 saptamana de viata, vazul se contureaza din sapatamanile 18-20. Incepand cu saptamana 24 de viata intrauterine, fatul reactioneaza la sunetele exterioare, mai tarziu isi exerseaza abilitatile motrice lovind usor peretii uterului, poate reactiona emotional la starile afective ale mamei. Spre finalul sarcinii, bebelusul are comportamente ludice si foloseste cordonul ombilical pe post de jucarie.
Echipamentul nou-nascutului
Desi bebelusii petrec cea mai mare parte a timpului dormind, aproximativ 20 de ore din 24, in perioada de veghe participa cu toate simturile la activitatile din jur.
 Sugarii au preferinte melodice: aud destul de bine, reactioneaza la stimulii sonori din mediu, dar prefera cantecele in locul zgomotelor. Ei pot recunoaste o melodie daca aceasta a fost cantata de mama lor in perioada de sarcina sau ascultata de aceasta in mod constant si se linistesc la auzul ei. Majoritatea sugarilor au ochii albastri deoarece procesul de pigmentare al irisului nu s-a finalizat. Acestia sunt foarte fericiti sa vada chipul mamei si sa focalizeze obiecte aflate la mai putin de 20 – 30 cm, sunt fascinati de jocul de lumini si umbre si prefera obiectele sclipitoare. Unul dintre cele mai dezvoltate simturi, cel olfactiv, ii ajuta sa-si recunoasca mama, mirosul laptelui matern conducandu-i totodata si spre sursa de hrana. Preferintele lor culinare ne vorbesc despre o anumita memorie a papilelor gustative formata inca din pantec. Prin simtul tactil, bebelusii continua sa dezvolte ce experimentau in utero, acum contactul cu pielea mamei oferind caldura, dar si securitatea si fericirea de care au nevoie.
Cum comunica bebelusii?
Aptitudinea pentru limbaj este innascuta, la nastere bebelusii stiu sa comunice si sa ceara satisfacerea trebuintelor. Prin plans, principala modalitate a sistemului de comunicare, bebelusul ne vorbeste despre nevoile lui:
- Se simte singur! 9 luni beblusii au stat intr-un spatiu in care s-au simtit protejati si au auzit bataile inimii mamei. Ofera-i toata afectiunea de care are nevoie.
- Ii este foame! Alapteaza-l pe cel mic la cerere sau ofera-i biberonul atunci cand are nevoie si nu la intervale standard impuse de carti.
- Resimte un disconfort! Legana-l, maseaza-l usor inainte sau dupa baie, plimba-l in brate sau in sling.
- Este obosit! Ajuta-l sa adoarma.
- Trebuie schimbat scutecul! Desi pare o actiune de rutina, vorbeste-i in timp ce schimbi scutecul si pastreaza contactul visual.
- Are colici sau traverseaza un puseu de crestere! Ai rabdare, alina-l, bazeaza-te pe intuitia de mamica, iubeste-l.
Lecturi utile parintilor:
Berdard Martino, “Bebelusul este o persoana”, Editura Humanitas, 2000
Corinne Antoine, “Ghid psihologic pentru sarcina si maternitate”, Editura Trei, 2008
Scris de Echipa Hands On Education, august 4th, 2011
Autor: Psiholog Oana Gabriela Badea
Pentru a creste sanatos si armonios, copiii au in primul rand nevoie sa se simta iubiti. De cele mai multe ori, formula rostita “te iubesc” ajuta, dar nu e suficienta deoarece fiecare copil este unic si are propriile nevoi pentru satisfacerea carora foloseste un anumit limbaj. Modalitatile prin care copiii primesc iubirea parintilor si transmit la randul lor dragostea sunt: imbratisarile, incurajarile, timpul acordat, darurile oferite si serviciile.
 Arata-i iubirea si construieste impreuna cu copilul tau o relatie bazata pe afectiune si tandrete.
Comunicarea incepe din primele luni de sarcina, bebelusul fiind capabil sa simta stimularile tactile, sa perceapa sunetele, sa reactioneze la emotiile mamei. Mangaierile parintilor sunt un extraordinary mijloc de comunicare, bebelusul raspunzand atingerilor burticii mamei. Impreuna cu partenerul sau sotul tau mangaiati burtica, urmati usor traiectoria realizata de cel mic, ascultati muzica si vorbiti cu bebelusul.
O comunicare tandra continua dupa nastere cand sugarii au o nevoie crescuta de atingeri, cantece si dezmierdari. Venirea pe lume a unui copil reprezinta si o etapa-soc in care mamicile trebuie sa se adapteze noului ritm, de multe orioboseala impiedicandu-le sa faca fata nevoilor nou-nascutului. In astfel de situatii, orice ajutor oferit din partea familiei sau al prietenilor este binevenit.
Dupa varsta de 3ani, copiii adora sa fie tinuti in brate in timp ce li se citesc povesti, dupa varsta de 5 ani prefer jocurile fizice de tipul “bate palma”, leapsa” si jocurile interactive. Educa-ti copilul prin joc si creeaza o relatie care promoveaza valori precum parteneriatul si spiritul de echipa.
Incurajeaza si transmite copiilor tai mesaje pozitive
Incurajeaza comportamente positive si apeleaza cat mai rar la premieri de tip lauda. Interdictiile, criticile, poruncile si ordinele date copiilor nu fac decat sa intareasca un comportament neplacut si nedorit. Ajuta copilul sa invete sa faca alegeri. In locul unui NU categoric, ofera mai multe variante si incurajeaza-l sa ajunga la rezultatele dorite si sa–si asume responsabilitati.
Timpul, o variabila care trebuie sa curga in favoarea familiei
Chiar daca petreci mai putin timp cu copilul tau decat ti-ai dori, incearca sa-l optimizezi. Contactul visual si ascultarea activa a povestirilor copilului pot face minuni. Copiii au nevoie si cer permanent atentie. Se recomanda pe cat posibil mentinerea unei rutine zilnice prin care copilul sa invete sa respecte un program si sa-si organizeze activitatile. Pentru a spori sentimentul de apartenenta, organizeaza reuniuni la care sa participle daca se poate toti membrii familiei.
Darurile – un minunat moment pentru formarea emotiilor pozitive 
Exceptand cadourile de Craciun,majoritatea cadourilor ar trebui alese impreuna cu copilul. In felul acesta, lasam copilului libertatea de a-si forma preferintele, abilitatea de a alege si bucuria de a face lucruri impreuna.
A fi in “serviciul” copilului sau mamica angajata full time
 Cand sunt mici, copiii sunt dependeti de ingrijirile oferite cu dragoste de parinti. Modul in care-I ajutam sa faca anumite lucruri sau avem grija sa le fie bine reprezinta si un model ce va fi exersat la varsta adulta. E important sa aratam copiilor nostri cum sa-si formeze abilitati prin care sa se simta increzatori in ei, stabili emotional si cooperanti cu ceilalti.
Fiecare copil se raporteaza diferit la lume si are propriul lui limbaj prin care impartaseste iubirea. Este important sa-l incurajam sa dezvolte si sa foloseasca modelul care i se potriveste si il caracterizeaza.
Sursa: Gary Chapman & Ross Campbell, “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, Editura Curtea Veche, 2009
Scris de Echipa Hands On Education, iunie 30th, 2011
De ce ar trebui sa citeasca copiii?
Pe langa petrecerea timpului liber intr-un mod relaxant si educativ cititul ajuta la dezvoltarea vocabularului. Ei vor invata cuvinte noi, vor invata formele corecte acestor cuvine, precum si modul contextul in care trebuie folosite si asociate cu alte cuvinte. Fiind prinsi in lumea intamplarilor copiii vor invata sa gaseasca firul logic al povestii si vor intelege ca anumite actiuni determina consecinte logice sau vor avea parte de anumite surprize.
Spre deosebire de privitul la televizor, care le sugereaza viziunea altora asupra lumii povestilor, cititul ii va stimula sa isi imagineze actiuni, locuri, personaje sau obiecte si astfel isi vor dezvolta imaginatia si creativitatea.
Povestile citite de catre parintele copilului sau de catre el insusi copilul il vor ajuta sa se inteleaga pe el si lumea inconjuratoare, imaginandu-si solutii posibile pentru temerile sale, identificandu-se cu personajele care trec prin intamplari asemanatoare lui.
El va identifica modelele pozitive si pe cele negative, comportamentele pozitive in opozitie cu cele reprobabile si va fi fericit cand binele trimfa si ii confirma calea ce trebuie urmata. Acaesta lume a cartilor este ceea ce il va ajuta sa isi imbogateasca cunostintele intr-un mod placut si lipsit de obligativitate.
Atunci cand parintii le citesc povesti copiilor lor, ei impartasesc sentimente si trairi placute, iar legatura dintre ei devine mai puternica. Puteti sa le cititi chiar si bebelusilor care nu vor intelege ceea ce cititi dar se vor simti bine in bratele dumneavoastra sau sa va asculte vocea.
Cum le putem deschide copiilor apetitul pentru citit?
Copiii au tendinta de a-i imita pe parinti, asa ca, apucati-va de citit!. Ei vor fi incantati ca pot face la fel ca mami si tati si vor incerca sa retraiasca aceleasi sentimente. Amintirile noastre din copilarie sunt mare parte legate de cei care ne-au crescut si de actiunile si comportamentele lor.
Incepeti sa le cititi inca de cand sunt bebelusi si continuati acest obicei chiar si in primii ani de scoala cand sunt suficient de mari pentru a citi cateva randuri, dar nu pentru a citi aventurile care ii captiveaza. Creati un mic spectacol din povestea pe care o cititi, accentuati expresiile care transmit anumite sentimente si modificati constructiile care sunt prea complexe pentru cei mici. Copii vor asculta fascinati intamplarile personajelor lor favorite, chiar daca au auzit aceeasi poveste de nenumarate ori in trecut.
Alegeti-le carti adaptate varstei si intereselor lor. Nu-i sugerati sa citeasca carti care ii depasesc sfera de preocupari, pentru ca va refuza, sau va citi si nu va retine mai nimic, si nu cititi nici dumneavostra carti foarte complexe unor copii care abia invata sa denumeasca obiecte sau actiuni.
Comentati impreuna cu micutul dumneavoastra despre ceea ce ati citit impreuna sau ceea ce au citit singuri. Va fi un mod extraordinar sa va aratati interesati de ceea ce ii simt si ii interseaza, sa le explicati ceea ce nu au inteles sau sa ii ajutati in rezolvarea problemelor lor.
|
|
